de două ori pe an înainte de a trece pragul îmbătrânit al casei părinților mei mă descalț ei nu mai sunt au plecat să se întâlnească cu Dumnezeu să-l invite la masa cu cei care nu mai sunt mă privesc de sus și din tabloul agățat pe peretele de deasupra […]
singurătatea mea cerșește la colțul unei străzi din orașul în care nu mă cunoaște nimeni și- i normal să fie așa din moment ce sunt un străin într- un oraș străin în urma mea cresc umbrele haotic ca în urma unor pași lăsați de izbeliște strada miroase a tristețe și […]
seară de seară moartea deghizată în umbră se plimbă pe aleea din spatele blocului meu ochii și-i aruncă peste urmele lăsate de mine la întoarcerea acasă e disperată și răsuflă greu ca în zilele călduroase în care unii se adăpostesc unul în celălalt știu bine că o să treacă și […]
azi-noapte mi-am văzut moartea și am crezut că vrea să doarmă cu mine în același pat cum o mai făcuse de vreo două ori să povestim despre una-alta și îndeosebi să continuăm discuția de ieri noapte de fapt era vorba despre un vis în care se făcea că am murit […]
când ușa vieții îmi rămâne mereu închisă în casă dansează pustiul fumul de la ultima lumânare un cui și un tablou cu cei care au fost sub care păianjenii se joacă de v-ați ascunselea nu n-am cum să știu regulile jocului și e mult prea târziu să le învăț prezența […]
umblu cu un băț alb în mână ca orbul care-și face cărare printre trecătorii întârziați ce fug pe trecerea de pietoni transpir și soarele șmecher îmi zâmbește la fel de parcă am fi prieteni de o viață pe drept zic suntem prieteni dar nu atunci când îmi acopăr fața cu […]
prietenii pe care i-am avut până de curând s-au dus unul câte unul fiecare în direcții diferite ca nori care despart cerul de pământ starea mea e una obișnuită cu singurătatea ca un cui de pe care a căzut tabloul cu cei care au fost și numai sunt uneori le […]
azi sunt îngăduitor cu mine însumi sunt îngăduitor și cu moartea ba chiar îmi voi reînoi jurământul de fidelitate și o voi lăsa să coboare în mine ori de câte ori îi va fi frig nu nu o să-i cer nimic la schimb decât o liniște de încă o zi […]
când rămân singur afară plouă cu bulbuci în apartamentul meu doar umbra își face de lucru se plimbă de ici-colo și nu zice nimic nu răspunde nici la ușă când moartea se uită pe vizor nu-i bai zic o să aștept până încetează ploaia și de teamă o să trag […]
luminile orașului se sting una câte una rămâne aprinsă doar cea din dreptul patului ca să pot să văd pilulele de pe noptiera invadată de boli și tristeți asistenta mă întreabă de ce dorm pe partea cu inima pentru că mâine trebuie să mi se facă eco cordul și nu […]