La colț de stradă

singurătatea mea cerșește

la colțul unei străzi

din orașul în care

nu mă cunoaște nimeni

și- i normal să fie așa

din moment

ce sunt un străin

într- un oraș străin

în urma mea

cresc umbrele haotic

ca în urma unor pași

lăsați de izbeliște

strada miroase a tristețe și lacrimi

doar singurătatea mă ia de braț

și trecem printre oameni

fără să fim luați în seamă

din când în când

mă apucă o tristețe

și sfredelește adânc în mine

ca și cariile într-un lemn uscat

nu- i bai zic

va mai trece o zi…