Sub acoperire

seară de seară

moartea deghizată în umbră

se plimbă pe aleea

din spatele blocului meu

ochii și-i aruncă

peste urmele lăsate de mine

la întoarcerea acasă

e disperată și răsuflă greu

ca în zilele călduroase

în care unii

se adăpostesc unul în celălalt

știu bine că o să treacă și pe la mine

realitatea nu- mi poate ascunde

nici cele mai mici gesturi ale vieții

anii mi s-au dus ca anotimpurile

peste zilele și nopțile lăsate

în urma trecerii mele

vine toamna cu tristețile ei

nu-i bai zic

realitatea nu mă poate ascunde printre gesturile zile