De vorbă cu Dumnezeu

luminile orașului se sting

una câte una

rămâne aprinsă doar cea

din dreptul patului

ca să pot să văd

pilulele de pe noptiera

invadată de boli și tristeți

asistenta mă întreabă

de ce dorm pe partea cu inima

pentru că mâine trebuie

să mi se facă eco cordul și

nu o să dea bine în fața monitorului

sunt exasperat

închid ochii și-mi imaginez

o firimitură de fericire

gata zic

starea mea e una acută

iar Dumnezeu

mă privește cu indiferență

trebuie să mă conformez

că cine știe dacă fișa mea

va avea sau nu o suspiciune sau o recomandare în plus

cauza probabilă a bolii mele

e în curs de investigare

experiența îmi spune să închid ochii

și să fiu puternic

indiferent de diagnostic

și între răgazul dintre ultimile clipe

să stau de vorbă cu Dumnezeu…

nu nu știu cum să încep

cuvintele mi se dau de-a rotogolul

și sunt trist

încerc să mă apropii cu gândul

și-l rog

Doamne

semnează-mi biletul de trecere

de pe tărâmul vieții

pe cel al întunericului…

atât și nu îți cer mai mult

(text scris pe un pat de spital)