O vorbă pentru sufletul mamei

nu știu câte zile voi mai pierde

de-aici încolo

în cimitirul în care

este îngropată mama

nu mai este loc

cândva în partea de-alături

era o bancă

pe care

stăteam de vorbă cu Dumnezeu

în zilele de duminica

cineva a mutat-o mai încolo

cu câțiva pași

și atunci hotărât

să nu mă mai așez

am cedat-o lui Dumnezeu

să mai poartă vorbi și cu ceilalți

știu că este un gest

pentru care

mama m-ar fi sărutat pe frunte

și mi-ar fi spus

ca din când în când

să-l mai invit și pe tata

să vorbim cu Dumnezeu despre sufletul ei