IZGONIREA LUI ADAM

Pe când nu era nimeni pe-acest pământ,
Dumnezeu l-a adus pe Adam cel sfânt;
Ca lucrarea să-i fie împlinită
A creat pe Eva, neprihănită.
I-a dat lui Adam Raiul, moştenire,
Dovada sa supremă de iubire.
Cei doi împreună să dăinuiască,
Grădina sfântă să o îngrijească.
Ei însă au încălcat legământul,
Nesocotind dorinţa şi cuvântul.
Adam s-a înfruptat din pomul oprit
Și astfel, el din Rai a fost izgonit.
Nemulţumit fiind, de păcatul său,
S-a îndepărtat de bunul Dumnezeu.
Vai mie, miluiește-mă pe mine!
Doamne, sunt tare trist fără de Tine!
Şarpele viclean m-a băgat în păcat
Şi pentru asta, din Rai m-ai alungat!
Suspinând și strigând în gura mare,
Jelea întruna cuprins de supărare.
Dumnezeu, tot chibzuind în ceruri, sus,
Ni l-a adus în loc, pe veci, pe Iisus,
Ca să primim a Raiului dulceaţă
Și să ne bucurăm mereu de viață.