Zborul a început odată cu tine

M-am împiedicat în privirile altora,
crezând că ele sunt tot ce contează.
Mi-am întins mâna plină de inimă
și le-am mângâiat buzele uscate
de atâta judecată nedreaptă.

Le-am făcut adăpost în sufletul meu,
de teamă să nu-și plângă lumina
că n-au rănit destul de adânc.
Apoi tălpile mi-au devenit grele
de atâta alergat între cer și pământ.

Cu brațele pline de rugăciuni,
m-am prăbușit blând peste un vis.
M-am agățat de mine
cu disperarea amintirii
a celei ce obișnuiam să fiu.

Apoi te-am zărit
împletindu-mi lumina în păr
și am înțeles că zborul
a început odată cu tine.