Ai rătăcit prin inimi strâmte

Ai rătăcit prin inimi strâmte,

crezând că sunt ferestre deschise spre cer.

Ți-ai desenat stelele pe răsărit,

dar au pierit la primul orizont.

Apoi ai auzit un foșnet pe buzele tale.

Eram eu.

Ți-am dăruit aripile mele

ca să-mi zbori prin gânduri.

Ți-am adunat aștrii la picioare

și i-am transformat în drum.

Ți-am dăruit ochii mei

ca să-ți lumineze pașii prin mine

și ca să poți uita

brațele

ce-ți umbreau lumina.

Ai rămas

cu toată libertatea iubirii mele,

zburându-mi visele

prin cerul tău.