Eseu: Cum s-a transformat actul de a citi și de a înțelege literatura în era digitală?
Se spune că prin scris, omul ajunge să simtă ce însemnă să fie un dumnezeu. Însă, generațiile din prezent petrec în jur de opt ore în fața unui ecran, creându-și o bulă înconjurătoare, care le amorțește simțurile și mintea. Atunci, ne-am îndepărtat oare ireversibil de divinitatea noastra interioară?
Dacă am putea teleporta un scriitor a secolelor trecute, precum Jane Austen sau Virginia Woolf, în prezentul pe care noi îl cunoaștem, s-ar crea o fisură în mințile marilor genii. De ce? Fiindcă lumea nu mai este ceea ce a fost acum mii de ani. Progresul este zarul pe care îl aruncăm în fața întregii societăți și sperăm că ne va oferi rezultatul dorit. De multe ori, norocul este de partea noastră, iar umanitatea se îmbunătățește, prin descoperirile făcute. În alte momente, însă, găsim alte căi pe care le urmăm, numai ca să ajungem la o înfundătură.
De aceea una dintre întrebările constante ale umanității este: Care este drumul pe care să îl urmez? Încercăm cu disperare să găsim metode prin care să ne menținem tineri și sănătoși, dar uităm că cititul este activitatea care menține spiritul nevârstnic și nemuritor. Corpul îmbătrâneștește, dar acest lucru nu trebuie să implice și mintea. Când omul își va muta atenția asupra îmbunătățirii mentalului și nu a fizicului, societatea va simți o schimbarea cu adevarat benefică.
Din primele momente ale vieții, omul a fost supranumit cea mai inteligentă ființă, care a umblat Pământul. Rațiunea umană este ceea ce ne diferențiază de un animal muribund — sau așa ne place să gândim. Mintea este un miracol pe care încă nu îl înțelegem în totalitate. Numai prin exercițiu continuu, putem să îi cunoaștem mecanismele și “manualul de folosire”.
Literatura s-a dovedit a fi una dintre cele mai eficiente modalități de a stimula mental o persoană. Dacă aceasta este înlocuită cu navigarea rețelelor de socializare, fără vreun scop specific, atunci putem fi siguri că animalul obișnuit se ridică cu mult peste nivelul homo sapiens. Putem lua ca exemplu lecturarea romanului Persuasiune de Jane Austen. În cele aproximativ 150 de pagini, se află învățături despre iubire, singurătate și respect față de sine. Comparativ, conținutul de pe TikTok oferă opinii despre cele mai eficiente produse de igienă personală și “locuri de vizitat măcar o dată în viață.”
Uneori este nevoie de o reîntoarcere la ceea ce este cu adevărat important pentru a putea continua înainte înspre ceea ce urmează. Ceea ce leagă literatura și rețelele media este dorința omul pentru un moment de escapism. Tindem înspre iluzia că problemele lumii dispar în neant și tot ceea ce contează se află în fața ochilor noștri pe filele unei cărți iubite sau pixelii micuțului ecran al telefonului. Ceea ce persoana comună nu înțelege este faptul că, în timp ce cel care citește își elevă activitatea mentală și, deci mintea odată cu aceasta, cel care consumă numai conținut rapid, aflat pe TikTok, poate deregla echilibrul mintal și emoțional, în special în lipsa unor momente de reflecție reală. Sentimentele de depresie și anxietate, tot mai frecvente printre rândurile tinerilor, derivă dintr-o neînțelegere a propriilor nevoi. Lectura zilnică, oricât de lungă ar fi ea, ar putea combate aceste diagnostice, tocmai prin crearea unui mediu în care tânărul poate să se autoanalizeze. Astfel, ajungând la o înțelegere mai profundă a sinelui, el evoluează din toate punctele de vedere.
Într-o lume a medicamentelor chimice și a dietelor nenaturale, cititul este vindecătorul cel mai eficient. O generație care petrece chiar și numai zece minute în fiecare zi, lecturând un articol sau un roman, este una care poate deschide poarta către un viitor al omenirii. Mintea este cel mai puternic centru al corpului, iar noi avem puterea să o folosim în orice moment decidem că este timpul. Citind câte o carte, două, trei, ajungem tot mai aproape de scopul final — evoluția personală.
Daria Marchiș, 2025
Toate drepturile rezervate. Acest text nu poate fi reprodus, distribuit sau utilizat în niciun fel fără permisiunea explicită a autorului.