Interiorul

Un adoleșcent
Ce pare bine,
Ce are în interior,
Nici el nu mai știe.

Scrie poezii
Din suflet ce îi vine,
Pentru el însuși
Și pentru nimeni.

Acum să revenim
La adevărata poezie,
Despre dânsul
Și despre mine.

Dânsul acesta
Fiind subinconștientul,
Ce încearcă să se exprime
Pentru el, adevăratul.

Încearcă să îmi comunice ceva,
Dar nu înțeleg nimic
Ce încearcă
A îmi comunica.

E un amestec
De sentimente
Profunde
Și seci.

Dar nu-i nimic de înțeles
Din aceste vorbe vechi,
Ce tot bat la ușă
Și tot încearcă să îmi spună.

Vorbele acestea încep
Să aibă înțeles,
Că eu nu sunt bine
Și că port o pălărie.

Pălăria este una
Veselă și bună,
Ce nu dă de înțeles
Ce port pe suflețel.