XXI Grame

Iubește-mă sau lasă-mă 
Să zbor invizibil 
Peste gândurile și în visele tale. 
Și nu mă chema decât atunci 
Când vrei să vorbești cu tine, 
Cu acel tine care stă ascuns 
Ca un secret, ca un tablou 
Privit în tăcere doar noaptea, 
Căci ziua nu este timp destul 
Decât pentru ceilalți. 

Cheamă-mă doar atunci 
Când ai nevoie de tine, 
Să te privești în oglindă, 
Nu pentru a mă seduce, 
Ci pentru a mai atinge lumina 
Care arde în spatele măștilor. 

Nici vorbele, nici tăcerile, 
Nici hainele, nici lacrimile, 
Nu pot ascunde flacăra 
Care îți ține de cald 
Atunci când cerul și pământul 
Se răcesc în jurul tău, 
Când ceilalți nu te mai văd, 
Nu te aud, nu te țin de mână. 

Devin sărut doar atunci 
Când chemi un sărut. 
În restul zilei, mă ocolești 
Precum te ocolești pe tine 
Atunci când uiți de tine. 

Seara, nu mai stai în oglindă, 
Nu vrei să te privești adânc 
De teamă să nu te tulburi, 
Să nu adormi cu tine-n gând. 

Totuși, eu, sufletul tău, 
Te veghez din zbor, 
Privind mereu în visele tale, 
Le modelez și le colorez 
Ca să le iubești, să le urmezi 
Și să le îmbrățișezi mai des. 

(H)