Chip cioplit

Toate strigătele lumii
le aud prin tăcerile tale,
ce îmi șoptesc timid
despre cântecul inimii mele.

Am pătruns taina Luminii
privind sedus de adâncul
ochilor tăi limpeziți
și însetați de viață.

Acum aud cum cresc florile
după ce m-ai săgetat
cu zâmbetul tău plâns,
tras cu arcul peste
douăsprezece milenii.

Dar privindu-ți palmele ridicate,
am simțit pe mine cum
Cerul învelește Pământul,
doar ca să nu înghețe,
sub privirile mirate
ale zeilor și titanilor.

Ferită de ochii adormiți,
Încă te zidesc în mine
ca pe un chip cioplit
ce păstrează secrete
de la Începutul și Sfârșitul
unui etern Paradis.

(H)