Aforisme pierdute

„Nu chipul tău iubesc, ci lumina 
din întunericul ochilor tăi.” (H)

“Când minciunile se prăbușesc, 
Adevărul Ωrbitor 
Se îmbracă în noi ambalaje 
Ușor de mestecat.” (H)

„Iubim și urâm doar ce recunoaștem în celălalt.
Suntem simple oglinzi ce se reflectă la infinit.” (H)

„Pescarii sunt obligați 
să iubească marea 
ca să poată supraviețui. 
Vorbiți cu Iona!” (H)

„Suntem umbre ale îngerilor, 
Trăim după dictarea muzelor, 
Sub ochii uimiți ai zeilor.” (H)

„Degetele, cea mai artistică prelungire a creierului,
aduc imaginarul în realitate.” (H)

„Lumina, o harpă cu șapte coarde, 
colorează aerul cu sunete infinite.” (H)

“Odată descoperit, Infinitul trebuie
îndurat cu seninătate.” (H)

„Vorbesc doar ca să… 
Nu-ți mai aud gândurile, 
Șnur nesfârșit de… 
Dorință și dor.” (H)

„Când Universul ne curge prin vene,
totul este posibil.” (H)

„Singura libertate vine din interior” (H)

Vânez în somn cu sânge rece 
Tot ce îmi încălzește inima” (H)

„Dacă nu ne-am fi găsit
Am fi crezut
că suntem singuri,
Stele hoinare,
Într-un univers ordonat.” (H)

„Trezit din lumea mea
Intru în jocul cosmic
Cu fiecare răsuflare.” (H)

„Nu putem înțelege
forme superioare
cu suflete inferioare.” (H)

„Urmărește-ți intuiția în spirală,
Nu pânza de păianjen a dorințelor.” (H)