Cântecul ochilor

Când aerul e plin de zei, 
cuvintele devin cerneală, 
iar vorbele, un murmur 
fără înțeles. 

Doar cu privirea 
mai vorbim deschis, 
Ca o gură ce mestecă 
lumini și umbre exilate 
din pieptul nostru. 

Din vârtejuri negre 
ce se hrănesc cu stele, 
Doar ochii vii, 
aprinși din interior, 
Pot naște sori 
ce cântă limpede, 
pe limba luminii. 

(H)