REVERIE

Luna, ca o mireasă frumoasă,
Trecea pe cer blândă și sfioasă.
Pădurea răsuflând din greu, gemea
Şi încet-încet zâmbind adormea.
Cerul, posomorât și înstelat,
Se lăsă în taină, cu greu legănat.
Săgeţi de foc brăzdau orizontul
Şi-l învăluiau, treptat, cu totul.
Curând dormea pământul neîntors,
Lăsând caierul timpului la tors.
Târziu, ochii mi se-nchiseră ușor
Și-n vis cutreieram de zor…