Nu îți alegi iubirea, nici părinții, nici limba vorbită, nici timpul, nici țara. În poala lor Te naști și renaști Până să înțelegi Dacă mai trăiești. Ele, ca ielele, Te trag în hora lor, Te sărută și te strivesc De nu mai știi Dacă Raiul și Iadul Se oglindesc Doar în somnul tău de inorog. (H)
Când aerul e plin de zei, cuvintele devin cerneală, iar vorbele, un murmur fără înțeles. Doar cu privirea mai vorbim deschis, Ca o gură ce mestecă lumini și umbre exilate din pieptul nostru. Din vârtejuri negre ce se hrănesc cu stele, Doar ochii vii, aprinși din interior, Pot naște sori ce cântă limpede, pe limba luminii. (H)
Sub măști înșelătoare, Viața se joacă amețitor pe apele dorințelor, Până când, singur, Pășești pe uscat. Împleticit, cazi în genunchi și săruți pământul ca pe o iubită sfântă, Până când, singur, Vei culege fructele coapte. Toate vânturile se vor porni atunci și te vor străpunge, Până când, singur, Le vei stăpâni cu o singură mână. Un foc va coborî din cer, Smerenie îți va aduce ca dar sau ca pedeapsă, Până […]
Striviți de gravitație, Evadăm, uneori, spre cealaltă realitate, Ca un pendul nehotărât, în căutarea unui Paradis plictisitor, care să ne salveze de noi înșine, între două clipe. (H) / 24.01.2026 Foto: „Icarus Rising VIII” by Nicola Godden
Reclamă la optică medicală (01.09.2022) …Privesc atent în adâncul tău, Acolo unde nici tu nu știi că exiști, Acolo unde nici lumina nu pătrunde neinvitată. Și totuși, nu ești mirată de parcă și tu aștepți curioasă Întâlnirea cu tine. Să te privești ochi în ochi, Dar nu în oglindă, Ci […]
Privesc în tine ca într-o pepinieră de stele, Mascată în spatele unui zâmbet Cu ruj aprins și gene false. Privesc în tine ca într-o fântână și uimit, tot nu mă satur, De parcă aș încerca Să îți aprind întunericul Doar cu gândul meu. Privesc în tine și-ți simt pe buze […]
– Roman în ciornă – ALBASTRU | Nigredo 0. NEBUNUL – de la investigație la revelație I. MAGICIANUL – Abracadabra! II. MAREA PREOTEASĂ – Doamna în negru III. ÎMPĂRĂTEASA – Voalul alb IV. ÎMPĂRATUL – Vulturul roșu V. MARELE PREOT – Sinele superior VI. ÎNDRĂGOSTIȚII – Mecanica sufletelor VII. CARUL […]
Nu știu dacă ești capcană sau revelație, Dar sigur ești Poartă spre stele. Nu știu dacă dincolo mă voi dezintegra Sau mă voi Naște din nou. Nu știu câți ani-lumină voi străbate Prin spirala Sufletului tău. Nu știu nici măcar dacă dincolo vei fi cu mine Sau doar mă voi oglindi În voalul căzut al inimii tale. Știu însă, cântecul de sirenă blândă care visează să muște Din sufletul meu Legat de catarg. (H)
Rătăciți pe coridoare cu oglinzi, Nu căutăm ieșirea, ci pe noi înșine, În chipul și pe buzele străinilor Pe care îndrăznim să îi privim în ochi. Altfel, singurătatea întregii planete Ne-ar strivi încă dinaintea nașterii. Când mângâiem, pe noi ne mângâiem, Pe noi ne certăm, nouă ne dăruim, Iar când iubim, nu putem iubi Decât pe-acei străini mascați Cu suflarea […]
Liniile paralele se întâlnesc la infinit, Inimile goale, niciodată. Doar se fugăresc până obosesc. Iar atunci încetinesc și nu mai luminează, ci fac umbră. Așa cum umbrele fug de lumină, Inimile rușinate se vor acoperi repede cu prima frunză găsită în cale. (H)